Cad frunzele din cer si freamata copacii...e gri, e angoasa, e neliniste. Caut cu privirea pierduta o banca sa ma odihnesc. Am alergat prea mult...Vreau liniste, vreau sa fie bine...Vreau sa privesc doi ochi calzi, vreau sa ma mangaie doua maini calde...Caut absolutul...l-am scapat printre degete odata. Am revenit in singuratatea cailor pierdute, insirata pe aleea dezamagirii...
Ti-as da inima mea, dar sa o meriti, ti-as atinge trupul, dar sa primesti asta cu caldura iadului...Ti-as da tot, doar sa inspiri parfumul meu pe veci...
Te caut...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu