marți, 26 mai 2009

Cadere

Cad in gol, incerc sa ma tin de nori...Totul se pierde, fuge pe langa mine, oameni, fete razand, plangand, bucurii, negru, alb, ma-ntorc in gol si-aud cum suiera vantul sub talpile roase de nedumeriri... Alerg spre sus, aerul e prea usor...vreau sa-l cuprind, sa m-ajute, nu vrea...ma lasa sa gad in gol...fara margini, fara sfarsit, o cadere continua... Vad mereu oameni, fete cunoscute, straini, sarut, lacrima... adio...
Palid, strapuns si rostogolit, sufletul ramane in urma, melancolic...

marți, 12 mai 2009

Fericirea...

Alergam prin vise si ne ratacim prin idei marunte...Vrem tot...si cand il avem vrem altceva. E in firea noastra sa excelam, sa vrem sa evoluam, doar ca evolutia este vazuta diferit. Raul si binele sunt subiective...NIMIC nu e mai bun in comparatie cu altceva. Care este scopul? Fericirea! Ce este fericirea? Nu mai mult de o secunda de buna-stare personala...si apoi uitam...Uitam de acea secunda, uitam de cat ne-am chinuit sa ajungem acolo...si vrem MAI MULT...Nu apreciem lucrurile marunte, care fac esenta de fapt...ne aruncam in idei generale, de suprafata...De ce? Pentru ca suntem slabi...
Cand vom vedea cat de frumoase sunt lucrurile din jur, asa cum sunt, acolo unde sunt, cand vom sti cum sa apreciem lucrurile cu plus pentru noi, vom avea mai multe sanse ca fericirea sa se extinda spre ore, zile, luni...ani...

luni, 16 martie 2009

Bine...

Sa simti cum iti fuge pamantul de sub picioare, sa gusti o secunda din fericire, sa te imbeti de parfum, sa musti din fructul interzis al placerii trupesti...e BINE... Cauti cu varful degetelor buze fierbinti si picaturi ce-i mangaie fruntea, sa simti cu ochii inchisi mimica si sa deslusesti sunete ametitoare... PLACERE...
Si totusi, totul e trecator...

luni, 23 februarie 2009

Nimic...

Nimanui, niciodata... nu-i doresc... Ce? Ameteala e raspunsul. Si nu orice ameteala, cea bine-stiuta, in care doar ti se invarte capul la propriu si in care nu-ti gasesti echilibrul... E vorba de ameteala de idei, de incertitudini, de intrebari, de raspunsuri, de inxplicare a tot ceea ce e in jur... Nimeni nu intelege, nimeni nu vede, nimeni nu nimic niciodata...
Purtam razboi cu noi insine... Credem in orice, suntem naivi... Si totusi nimeni nu a facut nimic niciodata...
Plangi! Si sa plangi cu lacrimi mari, pentru ca ce ai, nu vei mai avea niciodata...
Nu rata nici o ocazie de a zambi si de a face pe altii sa zambeasca. E o metoda foarte buna de a te simti implinit, macar partial...
Plangi! Plangi, ca nu ai inca ce visezi sa ai!
Plangi ca nimeni, niciodata...

marți, 17 februarie 2009

Renuntare

Ma cheama sa simt, sa intru in joc, sa ma alint in zambete si imbratisari. Dar tot ce ramane e cenusa imaginatiei si replica dura a simtirii. Sunt goala si tulbure... Speranta s-a uscat demult in coltul camerei care am parasit-o... E grav... daca am ajuns si aici... E greu sa nu crezi in nimeni si in nimic. Iti pierzi echilibrul si cazi in gaura gandurilor negre. Te invarti intr-un cerc din care nu iesi decat fortat de exterior si de factori pozitivi...
Am ametit de ganduri, sunt tulbure de rau.
Si intrebarea principala e "cand"?

duminică, 4 ianuarie 2009

Nebunie

Se invarte totul ca intr-un vartej, se aude zgomot si suntele ascutite zgarie urechea...lumea curge si se deformeaza, locul e strain si nimicul e cert...Fete indiferente, perfide zambesc si simt aerul muzicii cantate de ce-i inconjoara...Miscari bruste si devieri ale mintii duc la o stare de neacceptare...
Schizofrenie, obsesie, crima a eului de inainte, murdar, urat... fosnesc prin jur...
Nebunie!