Cadere

Cad in gol, incerc sa ma tin de nori...Totul se pierde, fuge pe langa mine, oameni, fete razand, plangand, bucurii, negru, alb, ma-ntorc in gol si-aud cum suiera vantul sub talpile roase de nedumeriri... Alerg spre sus, aerul e prea usor...vreau sa-l cuprind, sa m-ajute, nu vrea...ma lasa sa gad in gol...fara margini, fara sfarsit, o cadere continua... Vad mereu oameni, fete cunoscute, straini, sarut, lacrima... adio...
Palid, strapuns si rostogolit, sufletul ramane in urma, melancolic...

Fericirea...

Alergam prin vise si ne ratacim prin idei marunte...Vrem tot...si cand il avem vrem altceva. E in firea noastra sa excelam, sa vrem sa evoluam, doar ca evolutia este vazuta diferit. Raul si binele sunt subiective...NIMIC nu e mai bun in comparatie cu altceva. Care este scopul? Fericirea! Ce este fericirea? Nu mai mult de o secunda de buna-stare personala...si apoi uitam...Uitam de acea secunda, uitam de cat ne-am chinuit sa ajungem acolo...si vrem MAI MULT...Nu apreciem lucrurile marunte, care fac esenta de fapt...ne aruncam in idei generale, de suprafata...De ce? Pentru ca suntem slabi...
Cand vom vedea cat de frumoase sunt lucrurile din jur, asa cum sunt, acolo unde sunt, cand vom sti cum sa apreciem lucrurile cu plus pentru noi, vom avea mai multe sanse ca fericirea sa se extinda spre ore, zile, luni...ani...