Cald

Talpile ard de soare pe nisip,
Cerem lumina si primim betie de culori.

Zburam in vazduhul cald
Si ne ingropam cu norii metalici.
E cer pe pamant
Si ploaie amara
Cand pasarea tulbura vazduhul.
Crezi in ispita
Si mergi mai departe,
Te-afunzi in caldura minciunii.

Asculti indoielnic soapta calda
Si-astepti in cer sa fie albastru.
Te-nneci in auzul putred al serii
Si speri la o zi
Cand va fi CALD.

Lacrima

In bataia aripii cade o pana de amintire. Pe langa vant trece o parere de rau. Plang in suflet de regrete si cobor privirea spre nimicul care a ramas in urma. Au ramas vorbe si scrisori trecute acum in soapta pustiului.
Cazi mai mult, mai mult, cu fiecare bataie de aripa, te duci mai jos, spre intuneric. Sa te salvez acum, nu pot...ai uitat cum e sa zbori, iar eu, eu urc mai mult si mai plutind.
Ramai cu gandul meu trecut, sa scap de tine, sa te uit, sa te pierd in cenusa, sa nu mai stiu de ce, cand, nimic... Sa nu-ti mai recunosc vocea, sa nu-ti mai stiu sclipirea ochilor si nici pielea matasoasa.
Ai fost minciuna si delir, ganduri aievea, sincere, de copil...
Te las...

Fereste-te de omul negru

Te simti atras de de pata neagra. Razi cand ea glumeste si abereaza, te intristezi cand nu te baga in seama. Devii incet incet si tu o pata neagra, depravata...
Ce sa faci sa scapi de omul negru? Nu te lasa increzator...nu asculta tot ce spune si testeaza-l. Oriunde mergi va fi langa tine, te va indemna la mai rau. Iti va deschide apetitul lucrurilor noi, te va incuraja "sa bei pana la fund, sa tragi ultimul fum"...te va imbata cu "bucurii" statice si trecatoare. Cand efectul trece, treci si tu...te ofilesti, cazi, mai vrei...e ca un drog...
Si stii care e problema cea mai mare? Ca toti suntem...o mica pata neagra...