Ahhh, si as striga spre cer atat de tare sa m-auda ingerii ca-ngenunchez de durerea cu care-mi plange sufletul. Sangele fierbe mai negru ca niciodata si ochii strapung planete departe in cautare...In cautarea lui, care-a plecat asa mai devreme decat ar fi cerut sa fie...Si-mi plec capul si privirea in josul meu si vad trecut cu joc si veselie, cu zambete si lacrimi de copil...dar nu singur...copil cu o mana care-l alina mereu...
Te-ai dus in infinit si-mi zgarii, stiu, fara sa vrei, sufletul cu amintiri...si mi se zbarceste chipul s-ascult cum trec pasari din trecut pe langa urechea mea si bat din aripi a durere...
Oare-am sa pot sa spun adio?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
:( niciodata sa nu-i spui adio...
Trimiteți un comentariu