Astazi...ieri

Se pierd esenţe şi se creaza monştri. Se pierde vibraţia de baza şi iese in evidenţa negrul pe care-l are toata lumea in ea, doar că acum se hraneste din ce in ce mai mult cu un contemporan negativ.
Cresc opere de artă pierdute in ceaţă, facute pe margine de pat intr-o sinistră dimineaţă de duminică, de catre un artist plecat in ganduri care-i apasă butonul ideilor macabre.
A pierit dulceaţa sunetelor calde si a sculpturilor, tablourilor care infierbantă sangele si scot sipritele bune la suprafată...Ingerii din noi ajung incet, incet pătaţi de negru, cu penele din aripi smulse, le cresc gheare la picioare, copite sau cozi de draci, se confruntă din ce in ce mai mult cu angoasele pe care toata lumea, mai mult sau mai putin constient, le promoveaza.

Ne pierdem incet in necunostinţa de Dumnezeu, in evoluţionism, ratăm starturile de constiinţa de sine, patinăm in gol pe şinele de tren care urcă si incepem incet, incet să coboram. Coboram in iadul gandurilor noastre şi suferim de-anxietaţi create de societate si cultura contemporană.