In bataia aripii cade o pana de amintire. Pe langa vant trece o parere de rau. Plang in suflet de regrete si cobor privirea spre nimicul care a ramas in urma. Au ramas vorbe si scrisori trecute acum in soapta pustiului.
Cazi mai mult, mai mult, cu fiecare bataie de aripa, te duci mai jos, spre intuneric. Sa te salvez acum, nu pot...ai uitat cum e sa zbori, iar eu, eu urc mai mult si mai plutind.
Ramai cu gandul meu trecut, sa scap de tine, sa te uit, sa te pierd in cenusa, sa nu mai stiu de ce, cand, nimic... Sa nu-ti mai recunosc vocea, sa nu-ti mai stiu sclipirea ochilor si nici pielea matasoasa.
Ai fost minciuna si delir, ganduri aievea, sincere, de copil...
Te las...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
as si vrut sa las un coment, dar e un mare gol...
Trimiteți un comentariu