luni, 23 februarie 2009

Nimic...

Nimanui, niciodata... nu-i doresc... Ce? Ameteala e raspunsul. Si nu orice ameteala, cea bine-stiuta, in care doar ti se invarte capul la propriu si in care nu-ti gasesti echilibrul... E vorba de ameteala de idei, de incertitudini, de intrebari, de raspunsuri, de inxplicare a tot ceea ce e in jur... Nimeni nu intelege, nimeni nu vede, nimeni nu nimic niciodata...
Purtam razboi cu noi insine... Credem in orice, suntem naivi... Si totusi nimeni nu a facut nimic niciodata...
Plangi! Si sa plangi cu lacrimi mari, pentru ca ce ai, nu vei mai avea niciodata...
Nu rata nici o ocazie de a zambi si de a face pe altii sa zambeasca. E o metoda foarte buna de a te simti implinit, macar partial...
Plangi! Plangi, ca nu ai inca ce visezi sa ai!
Plangi ca nimeni, niciodata...

Niciun comentariu: