Adio? ...

Ahhh, si as striga spre cer atat de tare sa m-auda ingerii ca-ngenunchez de durerea cu care-mi plange sufletul. Sangele fierbe mai negru ca niciodata si ochii strapung planete departe in cautare...In cautarea lui, care-a plecat asa mai devreme decat ar fi cerut sa fie...Si-mi plec capul si privirea in josul meu si vad trecut cu joc si veselie, cu zambete si lacrimi de copil...dar nu singur...copil cu o mana care-l alina mereu...
Te-ai dus in infinit si-mi zgarii, stiu, fara sa vrei, sufletul cu amintiri...si mi se zbarceste chipul s-ascult cum trec pasari din trecut pe langa urechea mea si bat din aripi a durere...

Oare-am sa pot sa spun adio?

Au plecat...

Soare cu raze care incalzesc rece si pasari care zboara ametite de ceata. Cad frunze din pamant si norii se tarasc s-ajunga la rauri lungi si aspre. Pietrele se ascund la umbra copacilor cu frica de ploaie, ploaia care cade de jos si trece de la noi la altii...
Se pleaca fetele catre cer si divinitatile asteapta urmarea...Sangele ingheata venele si amorteste creierul turbat de neliniste, indoaie oasele pline de sudori de la atata alergat...
Stelele arunca sageti catre luna si fereastra sta deschisa sa primeasca vazduh clar, plin de intuneric.

Au plecat mangaierile catre universul colorat...

Astazi...ieri

Se pierd esenţe şi se creaza monştri. Se pierde vibraţia de baza şi iese in evidenţa negrul pe care-l are toata lumea in ea, doar că acum se hraneste din ce in ce mai mult cu un contemporan negativ.
Cresc opere de artă pierdute in ceaţă, facute pe margine de pat intr-o sinistră dimineaţă de duminică, de catre un artist plecat in ganduri care-i apasă butonul ideilor macabre.
A pierit dulceaţa sunetelor calde si a sculpturilor, tablourilor care infierbantă sangele si scot sipritele bune la suprafată...Ingerii din noi ajung incet, incet pătaţi de negru, cu penele din aripi smulse, le cresc gheare la picioare, copite sau cozi de draci, se confruntă din ce in ce mai mult cu angoasele pe care toata lumea, mai mult sau mai putin constient, le promoveaza.

Ne pierdem incet in necunostinţa de Dumnezeu, in evoluţionism, ratăm starturile de constiinţa de sine, patinăm in gol pe şinele de tren care urcă si incepem incet, incet să coboram. Coboram in iadul gandurilor noastre şi suferim de-anxietaţi create de societate si cultura contemporană.

In cer cu zambete si stele, se-aud clopote de veselie...si soarele canta odata cu mierea pasarilor pierdute in vazduhul auriu. Sa pleci capul in fata lumanarii universului si sa te-ntorci cu pielea umeda spre trecut...Sa vezi licuri de spirite pierdute-n amintiri si sa le-ajuti sa urce la lumina.
E soare, frumos, zambete si bucurii, cu ingeri urcati la infinit. Sa crezi ca totul poate fi mai bun, sa-ncerci sageti de fericire, sa crezi in aripi si sa zbori spre clinchete de bucurii...
Ce e cald in sangele cu sclipiri vesele?
Amintirile...se pierd....un vis...

Stea, pe 19 la 19

Si cade o stea, o data pe an, in aceeasi zi...repetativ...si cade iar si iar si lasa in urma ei o dara de foc ce arde in suflet...19...pe 19, la 19... Gol a ramas locu-i si zgarie peretii din adancul amintirilor, chemand clipe amare si reci de departe sa ma-nsoteasca oriunde. O sansa pierduta la respir si fericire, adanc a plecat cu regrete si-ntrebari.

Aripile au batut de 19 ori si s-au indepartat spre soare, lumina, intre norii murdari de pacate.

Si clipe desarte au trecut, mereu aceleasi, mereu 19, pe 19, la 19.

Mi-e dor...de steaua mea...

Vama Veche vs. Mamaia

Tin minte, cand eram copil - pana la 7 ani, ca mergeam cu parintii pe litoral, la Mamaia. Stateam la o doamna de o respectabila varsta care, la cat de des mergeam la ea, o vedeam ca pe o bunica. Am tot mers, in fiecare an, pana in 1991, dupa care am luat o mare pauza ca nu mai ajungeam sa ne permitem asa concedii lungi si costisitoare.
Revenirea la mare a fost in timpul liceului, la Costinesti. Era in voga Ring si tresarea inima-n mine cand mergeam la Azteca in Tineretului sa ascult muzica house (muzica electronica era deja una din pasiuni de mic copil, de pe canalul tv Viva).
Incet, incet, am inceput sa fac turul statiunilor de pe litoralul romanesc (litoral care oricum lasa de dorit in comparatie cu ce este in tarile cu un nivel mult mai ridicat de viata -> pentru detalii, vezi http://www.youtube.com/watch?v=U6fLZCfTbTY)
Cele mai controversate statiuni de la Marea Neagra, parte a Romaniei, sunt Mamaia si Vama Veche. Pentru o imagine mai clara, care sper sa fie si inteleasa:
Mamaia: 15. 08. 2010, 8.00 a.m., festivalul Sunwaves editia a 8-a (pentru cine nu a auzit de el, un festival care aduna diversi DJ de muzica in general electronica) -> foarte multa lume din aria "clubberilor", printre care: cocalari care au prins din zbor de muzica "haus", chiar daca nu au nici o cultura despre nici un tip de muzica, exceptand manelele si au invatat sa se pastileze si sa se urce pe boxele din cortul unde "baga" renumitul DJ si sa danseze "maneleste"; cocalari care-si tatueaza pe spate, de la un umar la altul, in arcada "The world is mine" in font castellar; fete naive (putin spus pitzipoance) care cred ca e cool sa-ti tatuezi ingerasi pe un omoplat (toate au acelasi ingeras, doar ca e in alta pozitie) si/sau fluturasi pe celalalt, aceleasi pitzipoance calca nisipul "de pe Kudos" cu tocuri de cel putin 12 cm in loc sa mearga cu piciorusele goale, altele care au picat in capcana de a-si scrie ceva "interesant" pe mijlocul spatelui : "Music is me/ Music is..."continuarea acoperita de tricou, in font Monotipe Corsiva; baieti "oxigenati" in fata DJ-ului manifestandu-se in dansuri tribale, cu ochelari Ray Ban la ochi (si uite-asa se strica si imaginea ochelarilor, fiind purtati de cine nu trebuie) si intre toate aceste fenomene: Catalin, principalul "provider" al festivalului, cu un mare ghiozdan in spate, unde probabil isi tinea miile de euro stranse de pe urma "adeptilor". In plus, o minunata doamna cu fusta lunga rotata si cu batic alb pe cap care, doamnelor si domnilor, vindea...ZMEURA in marele cort alb, specific evenimentelor de genul...da...vindea ZMEURA "copiilor" care, daca au "spart" banii pe pastile sa se poata simti bine, le ofera totusi un mic dejun plin de vitamine...ca asa se spune-acum...sa consumam multe fructe si legume (mai lipsea omul cu porumbul fiert si cu namolul !!!)
Si, colac peste pupaza, la iesirea din locatia ingradita bine, o doamna uitandu-se cu ochii cat cepele spre acest tineret "destrabalat", de mana cu un copilas la cuculetul gol, care se bataia aritmic pe minunatele ritmuri de "bubuiala".
Vama Veche (14.08.2010-15.08.2010): concert Travka, la The Stage -> impresionant in versuri si muzicalitate, la Stuff si Expirat, aceeasi muzica antrenanta (din pacate mai mult decat repetativa) pe care dansau chill oameni cu un grad de inteligenta mult mai ridicat decat a celor deja epuizati in prezentarea anterioara; la Goblin, muzica dub step sau drum&base si oameni care "se joaca cu focul" intorcand in aer mingi luminoase; lume prietenoasa (bine, sa nu exageram cu dulcegariile: includ si cate una, doua fete care spun ca sunt mai "vintage", dar care de fapt o fac doar pentru imagine, sa atraga atentia, ca ele de fapt ar umbla la fel pe plaja, pe aceleasi tocuri de 12 cm); tot aici gasesti oameni care NU te inteapa cu seringile (da...idee exprimata de fete cu colanti metalizati si cercei auriti sub forma de mare bucla), oameni care NU "dau la boboci" unde vezi cu ochii, oameni care NU te iau la bataie doar ca nu ai pleata, oameni care poarta Ray Ban si le sta bine, oameni care su tatuaje foarte interesante, fara alte mesaje in litere, decat abstracte, etc etc...atmosfera e chill, apa calda, muzica linistitoare...totul e OK
Mamaia si-a pierdut din farmecul de altadata, eu prefer Vama...Voi, ce-alegeti?

Cald

Talpile ard de soare pe nisip,
Cerem lumina si primim betie de culori.

Zburam in vazduhul cald
Si ne ingropam cu norii metalici.
E cer pe pamant
Si ploaie amara
Cand pasarea tulbura vazduhul.
Crezi in ispita
Si mergi mai departe,
Te-afunzi in caldura minciunii.

Asculti indoielnic soapta calda
Si-astepti in cer sa fie albastru.
Te-nneci in auzul putred al serii
Si speri la o zi
Cand va fi CALD.